E-o obișnuință-n lume
Ca să fie râs ce-i bine
Și hulită curăția,
Înfrânarea, omenia
Și mustrat cel ce le ține,
Nicidecum vorbit de bine.

E-o obișnuință-n lume
Să vezi adevărul frânt,
Iar minciuna înălțată
Și iubită și-aclamată.
Așa-i astăzi, pe pământ,
Disprețuit tot ce e sfânt.

E-o obișnuință astăzi,
Însă vine Sfânta Zi
Când vor înceta acestea.
Ni se va-mplini nădejdea,
Și pe veci nu vor mai fi
Decât eterne bucurii.

Orice mustrare-n ceasul ei
Îți va pare-ntristare ție.
Dar ascultă mai târziu
Dumnezeul tău cel viu
Aduce-o mare bucurie.
Slavă Lui în veci să-I fie!

Toți suntem gata să mustrăm.
Dar care-i gata oare,
Să primească răbdător
Și să-mplinească-ascultător
O vorbă mustrătoare
Ce-i va fi folositoare?

Din multe laude ai
Puțin folos în viață.
Mustrarea de-o primești,
Poți să propășești,
Că mult bine te-nvață
Și sufletu-ți înalță.
Amin.
(Vineri, 29 mai 2020)